Pe măsură ce lumea accelerează tranziția către energia regenerabilă, parcurile eoliene offshore (OWF) devin un pilon crucial al structurii energetice. În 2023, capacitatea instalată globală de energie eoliană offshore a ajuns la 117 GW și se așteaptă să se dubleze la 320 GW până în 2030. Potențialul actual de extindere este concentrat în principal în Europa (potențial de 495 GW), Asia (292 GW) și America (200 GW), în timp ce potențialul instalat în Africa și Oceania este relativ scăzut (1,5 GW și, respectiv, 99 GW). Până în 2050, se așteaptă ca 15% din noile proiecte de energie eoliană offshore să adopte fundații plutitoare, extinzând semnificativ limitele de dezvoltare în apele adânci. Cu toate acestea, această transformare energetică aduce și riscuri ecologice semnificative. În timpul etapelor de construcție, exploatare și dezafectare a parcurilor eoliene offshore, acestea pot perturba diverse grupuri, cum ar fi peștii, nevertebratele, păsările marine și mamiferele marine, inclusiv poluarea fonică, modificările câmpurilor electromagnetice, transformarea habitatului și interferența cu rutele de hrănire. Totuși, în același timp, structurile turbinelor eoliene pot servi și ca „recife artificiale” pentru a oferi adăposturi și a spori diversitatea speciilor locale.
1. Parcurile eoliene offshore provoacă perturbări multidimensionale mai multor specii, iar răspunsurile prezintă o specificitate ridicată în ceea ce privește speciile și comportamentul.
Parcurile eoliene offshore (OWF) au impacturi complexe asupra diverselor specii, cum ar fi păsările marine, mamiferele, peștii și nevertebratele, în timpul fazelor de construcție, operare și dezafectare. Reacțiile diferitelor specii sunt semnificativ eterogene. De exemplu, vertebratele zburătoare (cum ar fi pescărușii, corbii și pescărușii tridactyli) au o rată mare de evitare față de turbinele eoliene, iar comportamentul lor de evitare crește odată cu creșterea densității turbinelor. Cu toate acestea, unele mamifere marine, cum ar fi focile și marsuinii, prezintă un comportament de apropiere sau nu prezintă nicio reacție evidentă de evitare. Unele specii (cum ar fi păsările marine) își pot chiar abandona zonele de reproducere și hrănire din cauza interferențelor parcurilor eoliene, ceea ce duce la o scădere a abundenței locale. Derivarea cablurilor de ancorare cauzată de parcurile eoliene plutitoare poate crește, de asemenea, riscul de încurcare a cablurilor, în special pentru balenele mari. Extinderea apelor adânci în viitor va exacerba acest pericol.
2. Parcurile eoliene offshore modifică structura rețelei trofice, crescând diversitatea speciilor locale, dar reducând productivitatea primară regională.
Structura turbinei eoliene poate acționa ca un „recif artificial”, atrăgând organisme care se hrănesc prin filtrare, cum ar fi midiile și scoicile, sporind astfel complexitatea habitatului local și atrăgând pești, păsări și mamifere. Cu toate acestea, acest efect de „promovare a nutrienților” este de obicei limitat la vecinătatea bazei turbinei, în timp ce la scară regională poate exista o scădere a productivității. De exemplu, modelele arată că formarea comunității de midii albastre (Mytilus edulis) în Marea Nordului, indusă de turbinele eoliene, poate reduce productivitatea primară cu până la 8% prin hrănire prin filtrare. Mai mult, câmpul eolian modifică upwelling-ul, amestecul vertical și redistribuirea nutrienților, ceea ce poate duce la un efect de cascadă de la fitoplancton la speciile de nivel trofic superior.
3. Zgomotul, câmpurile electromagnetice și riscurile de coliziune constituie cele trei presiuni letale majore, iar păsările și mamiferele marine sunt cele mai sensibile la acestea.
În timpul construcției parcurilor eoliene offshore, activitățile navelor și operațiunile de piloni pot provoca coliziuni și decese ale țestoaselor marine, peștilor și cetaceelor. Modelul estimează că, în orele de vârf, fiecare parc eolian are o întâlnire potențială medie cu balene mari o dată pe lună. Riscul de coliziune cu păsările în perioada de funcționare este concentrat la înălțimea turbinelor eoliene (20 – 150 de metri), iar unele specii, cum ar fi curlicul eurasiatic (Numenius arquata), pescărușul cu coadă neagră (Larus crassirostris) și pescărușul cu burtă neagră (Larus schistisagus), sunt predispuse la rate ridicate ale mortalității pe rutele de migrație. În Japonia, într-un anumit scenariu de implementare a parcurilor eoliene, numărul anual potențial de decese ale păsărilor depășește 250. Comparativ cu energia eoliană terestră, deși nu au fost înregistrate cazuri de decese ale liliecilor pentru energia eoliană offshore, riscurile potențiale de încurcare a cablurilor și de încurcare secundară (cum ar fi în combinație cu echipamente de pescuit abandonate) trebuie încă monitorizate.
4. Mecanismele de evaluare și atenuare nu sunt standardizate, iar coordonarea globală și adaptarea regională trebuie să fie avansate pe două direcții paralele.
În prezent, majoritatea evaluărilor (ESIA, EIA) sunt la nivel de proiect și nu includ analize ale impactului cumulativ (CIA) inter-proiecte și inter-temporale, ceea ce limitează înțelegerea impactului la nivel de specie-grup-ecosistem. De exemplu, doar 36% din cele 212 măsuri de atenuare au dovezi clare ale eficacității. Unele regiuni din Europa și America de Nord au explorat CIA integrate multi-proiect, cum ar fi evaluarea cumulativă regională efectuată de BOEM pe platforma continentală externă a Atlanticului din Statele Unite. Cu toate acestea, acestea se confruntă încă cu provocări, cum ar fi date de referință insuficiente și monitorizare inconsistentă. Autorii sugerează promovarea construirii unor indicatori standardizați, a unor frecvențe minime de monitorizare și a unor planuri de management adaptiv prin intermediul platformelor internaționale de partajare a datelor (cum ar fi CBD sau ICES ca lider) și a programelor regionale de monitorizare ecologică (REMP-uri).
5. Tehnologiile emergente de monitorizare sporesc acuratețea observării interacțiunii dintre energia eoliană și biodiversitate și ar trebui integrate în toate etapele ciclului de viață.
Metodele tradiționale de monitorizare (cum ar fi studiile efectuate de pe nave și din aer) sunt costisitoare și sensibile la condițiile meteorologice. Cu toate acestea, tehnicile emergente, cum ar fi eDNA, monitorizarea peisajelor sonore, videografia subacvatică (ROV/UAV) și recunoașterea prin inteligență artificială, înlocuiesc rapid unele observații manuale, permițând urmărirea frecventă a păsărilor, peștilor, organismelor bentonice și speciilor invazive. De exemplu, au fost propuse sisteme gemeni digitali (Digital Twins) pentru simularea interacțiunii dintre sistemele de energie eoliană și ecosistem în condiții meteorologice extreme, deși aplicațiile actuale sunt încă în stadiul de explorare. Diferite tehnologii sunt aplicabile în diferite etape de construcție, exploatare și dezafectare. Dacă sunt combinate cu modele de monitorizare pe termen lung (cum ar fi cadrul BACI), se așteaptă să îmbunătățească semnificativ comparabilitatea și trasabilitatea răspunsurilor biodiversității la diverse scări.
Frankstar se dedică de mult timp furnizării de soluții complete de monitorizare a oceanelor, având expertiză dovedită în producția, integrarea, implementarea și întreținerea...Geamandurile MetOcean.
Pe măsură ce energia eoliană offshore continuă să se extindă la nivel mondial,Frankstarîși valorifică vasta experiență pentru a sprijini monitorizarea mediului pentru parcurile eoliene offshore și mamiferele marine. Prin combinarea tehnologiei avansate cu practici dovedite pe teren, Frankstar se angajează să contribuie la dezvoltarea durabilă a energiei regenerabile oceanice și la protejarea biodiversității marine.
Data publicării: 08 septembrie 2025